Ana: misterul primei iubiri

S-a mutat în blocul nostru într-o zi de martie primăvăratic. Noroiul încă îşi mai făcea simţită prezenţa pe tălpile bocancilor, având grijă să-mi amintească de existenţa lui de fiecare dată când intram încălţat în casă.
Ne jucam împuşcata cu cornete de hârtie prin spatele blocului, când, la un moment dat, opreşte o camionetă cu mobilier in ea. S-au dat jos un bărbat şi o femeie tineri şi arătoşi, ţinând de mână o fată blondă şi subţirică. Era îmbrăcată cu o rochie roz cu volănaşe iar părul împletit în codiţe i se iţea curajos de sub o căciuliţă împletită de lânică. Când şi-a întors spre noi ochii albaştri şi senini, am ştiut că împuşcăturile cu gornete vor fi înlocuite de aruncatul cu privirea.
Am aflat mai apoi că ei erau noii noştri vecini de la etajul doi. Pe fată o chema Ana şi era singurul lor copil. În primele săptămâni toţi băieţii pândeam înfriguraţi să iasă din casă la joacă cu noi, dar rămâneam doar cu speranţele, deoarece fiind nouă, Ana nu prea era lăsată să iasă pe afară. Dar iată că nu peste mult timp, aşteptările noastre au dat roade. Într-o zi, pe la amiază, ne jucam ca de obicei împuşcata, când apare în spatele blocului Ana cu o coardă in mâini. Noi ne oprim din alergat, ne uităm cu coada ochiului la ea şi apoi începem să ne luăm la ţintă cu cornetele, ţipând in gura mare “Te-am luat fraiere!”, în speranţa ca Ana va remarca pe vreunul dintre noi. Ea stătea însă cu coarda ei şi se uita agale la noi fără să ne bage în seamă pe niciunul.
Mai apoi am început să ne jucăm împreună cu toţii. Când jucam “Flori, fete, filme sau băieţi”, stăteam toţi cu inimile cât un purice aşteptând ca Ana să îl aleagă pe unul dintre noi. Când era cineva ales, ceilalţi nu mai aveam loc pe bancă de cât de mare devenise penajul de cocoş pe el.
Eu eram mai timid şi evitam să ies în evidenţă. Îi lăsam pe ceilalţi să îşi dea aere prin faţa Anei şi mă mulţumeam să o privesc de la distanţă. Întro zi, pe când jucam “Am pierdut o batistuţă”, Ana m-a luat de mână şi m-a pus lângă ea în cerc, râzând candid cu ochii săi mari şi calzi. Inima a început să îmi bată nebuneşte, voind parcă să sară din piept şi să intre în al ei.
Toată ziua nu am mai avut chef de nimic, iar noaptea am stat treaz, neputând să dorm de oboseală, deoarece alergam împreună cu Ana prin gânduri.
Bineînţeles că a doua zi ea nici nu se mai uita la mine, iar eu am rămas profund dezamăgit.
Eram hotărât însă că atunci când voi prinde momentul prielnic, o voi ţine de mână pe Ana şi îi voi fura un pupic. Momente prielnice au fost destule, dar se grăbeau să fugă de mine cu atâta agilitate încât nu am mai prins niciunul.
A venit toamna şi ca de obicei, dupa ce ieşeam de la şcoală, ne strângeam la joacă pe lângă bloc.
O aşteptam şi pe Ana să iasă cu noi, dar n-a mai apărut. Am aflat apoi că se mutaseră, deoarece părinţii ei au găsit un serviciu mai bun.
A plecat luând cu ea o vară frumoasă, şi primii muguri de dragoste ce încolţiseră in sufletul meu de copil.